Dumitru Matcovschi: ”Viaţa este o luptă, cea mai grea din toate”

27 iunie 2013 09:02

Scriitorul Dumitru Matcovschi, trecut la Domnul în noaptea de miercuri spre joi, este Cetăţean de Onoare al municipiului Chişinău şi al raionului Şoldăneşti. Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poartă numele scriitorului Dumitru Matcovschi, iar casa în care s-a născut a fost transformată în casă-muzeu. Din 2011, în luna octombrie, la Vadul-Raşcov se organizează Festivalul Internaţional de Poezie şi Cântec „Acasă la Dumitru Matcovschi”. În cadrul acestui festival, la 20 octombrie 2012, cuplul Dumitru şi Alexandrina Matcovschi au sărbătorit la Vadul-Raşcov nunta de aur. Reproducem mai jos un interviu al poetului acordat ziaristului Tudor Iașcenco și publicat, la 29 noiembrie 2012, în săptămânalul ”Cuvântul” care apare la Orhei.

Dumitru Matcovschi: ”Viaţa este o luptă, cea mai grea din toate”

1. Maestre Dumitru Matcovschi! Ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea "acasă"?

- Locşorul sfânt, cel mai sfânt, altarul, unicul.

2. Cine v-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

- Natura, dincolo de ea omul nu există, omul de la munte şi cel de la câmpie sunt totalmente diferiţi. Natura zic şi tot la casa mea de acasă mă gândesc. Iar viitorul, dincolo de societate, e o iluzie, hai să nu facem apelul la pustiul mort. Familia, şcoala vin mai târziu, ce ţi-e scris – în frunte ţi-e pus, are un temei vorba veche.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

- Ştiu totul, mai întâi îmi cunosc arborele genealogic; şi bunicii, răzbunicii mei, şi părinţii au fost oameni ca toţi oamenii, ceea ce nu e deloc puţin. Rudele mele, pe ambele linii, Luca şi Matcovschi, preoţi au fost, mai târziu ruptaşi, care, citez: „au păstrat cu semeţie datina şi cultura clanului preoţesc, omenia şi capacitatea neostoită de a sări într-ajutorul aproapelui”.

4. Ce lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească?

- Nu pot răspunde concret, casa părintească e singulară, e un tot întreg, nu există „lucruri” importante şi ne-importante, este o insulă de lumină casa mea de acasă, oază, cea mai veche şi mai aproape de toate, omul din oameni până la trecerea în neagra veşnicie nu pleacă în lume, părăsindu-şi casa părintească pe veci. Din păcate cosmopolitismul şi globalizarea au făcut şi mai fac încă din om neom, în antichitate, încă, la romani, dar şi la greci, nişte rătăciţi de neam se vedeau „cetăţeni ai universului”, a fost, după mine, o blasfemie acest cosmopolitism timpuriu, cum e şi globalizarea de azi. Umblă romii şi se bucură prin Europa ca ruşii, „biruitorii”, din cântecul „широка страна моя родная»”.

Nu-i de bună.

Omenirea, ca să ajungă la familie, neam, ţară a avut de înfruntat mari piedici, oamenii de-a lungul secolelor de multe ori au fost nevoiţi să-şi braveze moartea, viaţa este decând este o luptă, cea mai grea din toate, şi acum să revenim iarăşi la turmă?

Să nu mai avem datini, ar însemna.

Să nu mai avem locşor sfânt.

Să nu mai avem nici un Dumnezeu.

Să ne fie bine peste tot.

Nu sunt omul care se acomodează unde îl prinde vremea. Casa mea de acasă e la vad, la Nistru, la mărgioară. Totul îmi aminteşte de ea.

Şi limba pe care o vorbesc, şi pâinea pe care o doresc întotdeauna de la mama, şi icoana la care, copil, mă închinam; rupt din sfânta realitate, omul se va transforma până la urmă în gânganie bipedă.

Casa de acasă dintotdeauna mi-a fost aidoma axei morale.

5. Cum apreciaţi schimbările care au loc la baştină în ultimele decenii?

- Nu le apreciez, le neg, le deneg, nu poate fi vorba de nici o schimbare spre bine, copământenii mei ca şi cum ar fi azi străini la ei acasă, nu mai există, mi-e teamă, lucruri sfinte, nu mai există legi omeneşti în ţărişoară, dar şi în lume, animale bolnave acolo şi aici, peste tot, răul devine şi mai rău văzând cu ochii, neamul Kain încă nu s-a trecut, frate pe frate ameninţă, nu vom uita că acest Kain, fiul drept al Evei şi al lui Adam a fost, copil nelegitim adică, din flori, or în Republica Moldova copiii din flori partide politice au, pretind cel mai înalt post, ba chiar unul a şi fost de acum preşedinte al Republicii, să nu ne facem niznai. Lume pe dos lumea nouă.

Cum să apreciez debandada?

Ca pe o debandadă.

Democraţia noastră nu are nimic în comun cu democraţia.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

- Nu pot şi nici nu vreau să fac trimitere la nume concrete, omul pământului, basarabeanul de la mărgioară, merită scaunul de cinste, atâtea poveri a îndurat omul nostru, atâtea regimuri, şi-au bătut joc de bunul simţ toată hledia generalului bastard şi nu doar, răul cel mare vine, la noi, în Basarabia, de la primul preşedinte, în nici-un caz nu am avut dreptul să-l aburcăm în vârful vârfului, s-a înconjurat cu politicieni, cu infami, cu bezbojnici, Basarabia nu a avut parte de conducători buni, nici chiar de luptători nu am avut parte, noi, năpăstuiţii de dor, din nimic nu puteau răsări martiri, eroi naţionali, un preşedinte bun, cred, ar fi însemnat mult, din păcate, de unde nu-i...

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

- Activist n-am fost niciodată. Ce înseamnă disident azi? Atunci deschideai abea gura şi nu mai existai. Au existat caractere şi capete plecate, slugi la dârloagă, atât. Puţine, foarte puţine caractere în această lume fără nume, eu am fost şi am rămas robul cuvântului, al adevărului mai bine zis, am crezut şi cred că aceasta e menirea creatorului de frumos, am căutat cuvântul ce exprimă adevărul. Nu susţin că întotdeauna l-am găsit, nu susţin că nu am păcate, pete pe mâini însă nu am, nici pe conştiinţă, deşi.... tot ce-i omenesc nu mi-e străin, iar a greşi e omeneşte.

8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dvs.?

- Să fie om.

- Să nu mi se vâre în suflet.

- Să nu fie certat cu morala.

- Să nu umble cu capul plecat şi cu mâna întinsă.

- Să nu atenteze la valorile naţionale.

- Să creadă ca şi mine, că „numele adevărat al nebuniei lui Eminescu adevărul e”.

- Să nu stoarcă profit din unionism, românism.

- Să nu-şi asume niciodată merite străine.

- Să nu vândă gogoşi.

- Să mă înţeleagă şi când plâng, şi când mă bucur.

9. Consideraţi că v-aţi realizat în viaţă?

- Nu m-am realizat. Nu am avut condiţii de muncă, în primul rând, în definitiv, ce înseamnă a te realiza? Am o familie bună, soţia mi-a salvat viaţa, când a trecut peste mine autobuzul Struţului dacă nu era Alexandrina, doctorii n-ar mai fi făcut minuni, ea a ştiut ce medicamente mi se administrează, când şi cine o face, or medicina noastră are personalităţi, puţine încă, are însă şi oameni întâmplători... Nu vorbim de rău azi.

10. Cine şi cum v-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

- Au fost oameni între oameni, nu voi face liste, ai casei m-au ajutat, oamenii mei dragi, dar la început, au existat nişte poeţi, hai să le spunem aşa, ei m-au invitat la redacţie, mi-au propus omeneşte să fiu concomitent şi student, dar şi „lucrător literar” la „Moldova socialistă”, zic de Pavel Boţu şi de Petru Darienco, a venit apoi Victor Teleucă, am mai avut colegi de redacţie cu suflet de pâine caldă Mihail Gh. Cibotaru, Anatol Ciocanu, Anatol Gujel, Tudor Ţopa, Dumitru Coval, toţi au fost până a o întâlni pe Alexandrina, până în 1962...

11. Vă mai leagă ceva de satul natal?

- Casa de acasă. A devenit muzeu. Şcoala din sat, liceul teoretic îmi poartă numele, sora Valentina mai locuieşte în sat, la vad, eu rămân cel care am fost întotdeauna, nu dau Mărgioare pe nicio metropolă, pe nici un Paris, pe nici un Bucureşti, am fost şi am rămas om al pământului, aici eu cred în oameni şi în zei, aici mă plouă stelele cu şoapte, aici eu râd şi plâng cu toţi ai mei...

Cât mai există vadul, comuna de la mărgioară, exist şi eu. Rătăcit în lumea mare, omul e nimeni în fond. Unul din mulţi.

12. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi poetul, dramaturgul şi publicistul Dumitru Matcovschi?

- Am scris câteva poeme care vor să rămână, „Basarabia”, cântecul de exemplu, dar şi „Bucuraţi-vă”, dar şi „Cu numele tău”, dar şi „Impostorii”, dar şi „Îngerii roşii”, dincolo de timp şi spaţiu, poezia însă ar putea nici să nu existe, or, noi venim dintr-o societate bolnavă, noi ne-am născut şi ne-am maturizat sub ocupaţie, am fost şi nu am fost cetăţeni, urmaşi răstrănepoţi ai Bătrânilor voievozi?

Piesele mele s-au montat atunci, când au fost scrise, cred că şi când nu voi mai fi se vor monta, dramaturgia rămâne cea mai perfectă artă, eu am avut multe premiere, poate chiar cele mai multe dintre toţi dramaturgii basarabeni, am trăit în teatru clipe veşnice, spectacole cu piesele mele au ocupat locuri de frunte la tot felul de festivaluri, concursuri, chiar şi în fostul imperiu sovietic. Fac trimitere la „Pomul vieţii”, montat la Tambov, în 1981. Fac trimitere la „Cântec de leagăn pentru bunici”, am trimis piesa, manuscrisul, tradus cuvânt în cuvânt, la Moscova, la un concurs unional şi a fost menţionată cu premiul întâi, abea după mi-au cerut-o teatrele noastre, a fost prima mea piesă, o aventură în fond, am vrut să ştiu ce pot şi ce nu pot.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

- Multe sunt dorinţele. Întâi şi întâi nu m-am realizat pe deplin.

Nu am fost în stare să-mi înalţ o casă cu un pom în prag, am trăit cu iluzia, m-am poticnit, s-a întâmplat, am făcut şi un compromis, tânăr eram, la cătănie, nu sufeream hainele de culoare haki, gândeam în imagini, scriam versuri în coloană, dar şi la manevre, soldăţia nu era de mine, nici eu de ea şi am vrut să vin mai repede acasă, şi am venit...

14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R.Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

- Suntem bolnavi de cea mai crâncenă boală, boala comunismului, aşteptăm îndurare de la neîndurători, ce popor din lume nu mai ştie, ca noi, de unde vine, ce limbă vorbeşte? Nici preşedintele Republicii Moldova nu e preşedinte, nici parlamentul parlament. Oameni de strânsură, cea mai mare calitate a omului, după mine curajul e, ai noştri, aleşii poporului, nu sunt, pur şi simplu, capabili să rezolve probleme de viaţă şi de moarte.

Cele două veacuri de Siberie, de străinime, de jap şi de jnap, de ocnă şi de dogmă ne-au prefăcut în oameni de ghips, de ceară, de piatră, ne temem de frică, nu suntem mândri de trecutul nostru glorios, vinovaţi sunt aşadar şi cei trei preşedinţi, dar şi legislativul poartă vină, au ajuns deputaţi oameni întâmplători, cum să voteze ce limbă vorbeşte mutul care toată viaţa a tăcut cu capul în jos?

Preşedintele Republicii Moldova bine ar fi să consulte specialiştii în materie, Academia întâi şi întâi, or, Academia, dacă nu mă înşel, s-a pronunţat în câteva rânduri pe marginea limbii noastre literare, de ce nu ţinem cont de spusele ei?

Limba noastră este cea care a fost dintotdeauna, română.

Există graiul moldovenesc al limbii române, atât.

În Basarabia locuiesc şi minorităţi de tot felul, dar aceasta nu înseamnă că istoria noastră, a băştinaşilor, trebuie să fie istoria lor.

Şi nici limba noastră cea română alta decât este nu poate fi, mi-e scârbă de atâta lingvistică parlamentară, ba chiar şi de atâta integrare europeană mi-e lehamete... Uniune Europeană ca şi cum altă Uniune Sovietică ar fi, aceleaşi legi, aceeaşi limbă autoritară, care nu e limba maternă a tuturor popoarelor europene, dictatura pe scurt convine popoarelor mari, cât să ne mai zbatem ca peştele pe uscat rezolvând probleme fără tâlc?

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de cultură Dumitru Matcovschi, peste care nu se poate trece în nici un caz?

- Eu nu pot minţi.

Dar niciodată nu pot.

Sunt credul, ceea ce nu-i de-a buna.

Eu nu mă pot acomoda unde mă duce vremea.

Am convingeri, nu cedez uşor, poate chiar niciodată.

Şi categoric mai sunt uneori.

Nu mă pot folosi de toate drepturile mele.

Cetăţean de Onoare al Chişinăului sunt, locuiesc însă la porţile oraşului, la etajul al nouălea, dacă edilii oraşului se fac morţi în păpşoi, de ce să le aduc eu aminte?

Azi nu se mai gândeşte nimeni la omul de alături.

Strâmbii nu pot fi îndreptaţi.

În ţara orbilor cum să nu fii şi tu orb?

Ţin şi de literatură durerile mele azi.

De douăzeci de ani în Basarabia se editează maculatură.

Nu mai este poezia poezie, nu mai este poetul poet.

Încerc să mă dau la fund, să nu public, dar mi-e greu, tare greu.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

- De multe ori.

Azi... icoană e banul.

Ce fel de prietenie cu bani?

Şi slava boală e.

Şi prietenii mei oameni sunt, cu ambiţii, vremea romanticilor a trecut, toţi sunt practici, unii şi-au riscat viaţa luptând cu omul negru, alţii au cules rodul acelei lupte, revoluţia noastră în definitiv nu a schimbat nimic din concepţia turmei. Au fost atunci profitori, sunt şi azi profitori, au fost atunci denunţători, sunt şi azi pârâtori, nu cerceta aceste legi, spunea G. Coşbuc...

17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?

- Ceva mai sus am amintit de unul, compromisul de când eram la cătănie.

Ocolesc aceste momente.

Noaptea, pe târziu, îmi trag plapoma peste cap şi mă întorc la ele, la acele momente, să le trăiesc din nou de acum.

Şi numai atât.

Şi vremea parcă nu trece, dar nici nu vine.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică?

- Nu, omul adevărului nu face politică.

Politica nu ţine de adevăr.

Politica este o pacoste.

Care poezie cu politică?

Iar dacă totuşi am făcut, înseamnă că m-am poticnit.

Poetului îi şade bine în opoziţie.

Am încercat să fiu poet.

Încerc şi azi.

Oricum, n-am fost, nu sunt poet de curte, nici de duzină.

Cu mâna întinsă, la palat, n-am umblat.

Şi mă mândresc, mă bucur.

Am cititorii mei, pentru ei scriu.

Am partea mea de dor, Basarabia.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

- Nu răspund la întrebare, autorităţile de la Chişinău sunt marionete, n-au făcut politică, au minţit, au prostit sufletul bun la toate, s-au complăcut în fotolii, scriu memuare azi, o carte, două, trei, se încumetă să mai creadă că şi aici vor excela, se vor afirma ca memorialişti, după ce s-au afirmat ca preşedinţi, secretari de partid.

Nu avem bărbaţi, din păcate.

Ne-au condus nouăzeci de ani nişte rataţi.

Nişte vicleni.

Care autorităţi, de unde autorităţi?

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

- Un tânăr, bine şcolit, un caracter, un basarabean de naţionalitate, la Mărgioară, nu vom uita, înainte-vreme au locuit căpitanii de plai, ei au ţinut piept hoardelor barbare, un basarabean de viţă, sper, până la urmă tot se va naşte. Să nu cerşească milă nici de la hoardă, şi nici de la fraţi, or, cum să uite basarabeanul că moşia noastră, palma de pământ dintre Nistru şi Prut „dădăori a fost mireasă, a treia – friptă şi arsă?”

Furată Basarabia, trădată mereu.

Şi în istorie, şi azi.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

- Aşi vrea să cred. Deocamdată însă greu de tot ne ducem povara. Basarabia, cu forţele proprii, nu se va putea apăra. România, din păcate, nu mai este România, iar vecinii de la Răsărit nu vor ceda Transnistria, Bugeacul nu mai e al nostru, al băştinaşilor, vina e doar a lor, a parlamentarilor aşa zişi, dintre toate fostele republici sovietice, noi şi Gruzia suntem cei mai pătimiţi, acolo republici autonome, la noi republici autonome.

Mi s-a lehămetit de atâta rezolvare paşnică a conflictelor, cum să te împaci cu canalia?

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Matcovschi?

- Nu ştiu ce o fi însemnând circumstanţă, pe vremea studenţiei mele familia se forma din... dragoste, azi banul e şi iubire, nu, mai bine să nu coborâm în amintire.

23. În momentele grele pe cine V-aţi bizuit şi cine V-a ajutat?

- Soţia a fost şi este îngerul meu păzitor. Şi mama întotdeauna a ştiut cum să-mi aline durerile, să mă înţeleagă. Mama nu mai este, soţia prin câte a trecut...

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber?

- Nu am timp liber. Dacă nu scriu, mă gândesc, privesc televizorul, atât, mai citesc şi presa periodică, răsfoiesc şi cărţile de poezie, în deosebi poezia tânără mă înteresează, altfel se scrie azi decât în tinereţele mele, altă vreme, altă gândire, dar şi sentimentele ca şi cum nu ar mai fi sentimente. Puţini poeţi mai scriu azi cu un colţişor de inimioară. E bine? E rău?

25. Cine, în opinia Dvs., Vă cunoaşte cel mai bine?

- Soţia, în afară de ea, nimeni.

26. În casa familiei Matcovschi care bucate şi băuturi sunt preferate?

- Nu există preferinţe. Mâncăm ce avem, apă de la robinet nu folosim aproape deloc, dimineaţa soţia pregăteşte cafeaua, la masa de scris uiţi că eşti flămând.

27. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R.Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate?

- Nu fac prognoze. S-ar putea întâmpla să nu intre niciodată. Dacă nu ne vom uni cu Ţara, marea civilizaţie ne va ocoli.

28. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?

- Diferendul niciodată nu va fi soluţionat. Să nu uităm că România a fost întotdeauna o ţară înconjurată de români. Republica autonomă Moldovenească anume creată a fost pentru a momi Basarabia, cred că fraţii noştri de peste Nistru ne vor înţelege, nu-i putem lăsa la îndemâna lui Ivan al lui Ivan, dar nici să cedăm Basarabia monstrului de la Răsărit nu vreau.

29. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei?

- Aşi vrea să-i rog să ţină la neamul lor, să ţină foc în vatră, să nu le creadă veniţilor de aiurea care se jură că fraţi ne sunt, basarabeanul a fost dintotdeauna moldovean la Nistru şi român la Prut, limba noastră a fost şi este limba română, ţara noastră, Patria noastră, a fost şi este România, să dăm aşadar mână cu mână, să nu ne uităm pe sub sprâncene unii la alţii, să fim ce-am fost odată, dar poate chiar şi mai mult, întoarcerea la origini să ne fie sfântă, fiul Isus în limba noastră primul cuvânt – ma-ma – a rostit, să vorbim limba mamei, să cinstim datina străbună, să credem într-un Dumnezeu, nu în bezbojnici.

30. Poetul, înţelegem, este amărât de independenţa noastră?

- Mai mult, dezamăgit sunt, dezolat chiar, în această clipă. Dincolo de actul de independenţă, n-am realizat nimic. Am ajuns cea mai săracă ţară din Europa, este mimată independenţa noastră, nu vom uita că parlamentul a votat-o de frică, or, Piaţa Marii Adunări Naţionale fremăta, aştepta votul, de n-ar fi votat-o, mulţimea ar fi năvălit în sală. Nu vom uita iarăşi că independenţa una cu libertatea e, nicăieri şi niciodată libertatea nu se capătă fără sânge, s-a vărsat destul sânge şi la noi, dar cine a câştigat? Politrucii, secretarii comitetului central, Basarabia ca şi cum ocina lor personală, monstrul fizic şi moral aici şi acum triumfă, Mărgioara a devenit peste noapte de nerecunoscut, blestemat să fie orişice exod!

În anii 1991-93 s-ar fi putut face unirea.

Este şi vina României că nu s-a făcut.

Versurile mele, de altfel scrise în anul 1987, actuale şi azi rămân:

Trecută prin foc şi prin sabie,

furată, trădată mereu,

eşti floare de dor, Basarabie;

eşti lacrima neamului meu.

 

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

Citeste si:

nchiderea sezonului estival la Orhei a fost marcată printr-o petrecere inedită în stil latino cu DJ, Guz și Irina Rimeș

nchiderea sezonului estival la Orhei a fost marcată printr-o petrecere inedită în stil latino cu DJ, Guz și Irina Rimeș

Sute de orheieni s-au distrat 24 septembrie, în zona de agrement a lacului Orhei la evenimentul organizat de...

Uniunea Muzicienilor din Moldova are un nou preşedinte

Uniunea Muzicienilor din Moldova are un nou preşedinte

Directorul general al Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”, Svetlana Bivol, este noul preşedinte al...

În Republica Moldova a avut loc Festivalul Bucureşti-Chişinău „Două state, o literatură”

În Republica Moldova a avut loc Festivalul Bucureşti-Chişinău „Două state, o literatură”

Cea de-a III-a ediţie a Festivalului Bucureşti-Chişinău „Două state, o literatură” s-a desfăşurat în perioada...

A fost inaugurat Festivalul republican al etniilor, ediţia a XVI-a

 A fost inaugurat Festivalul republican al etniilor, ediţia a XVI-a

Cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului republican al etniilor, cu genericul „Unitate prin diversitate”, a fost...

Criticul de artă Tudor Stăvilă îşi sărbătoreşte cea de-a 65-a aniversare

 Criticul de artă Tudor Stăvilă îşi sărbătoreşte cea de-a 65-a aniversare

Cunoscutul istoric şi critic de artă Tudor Stăvilă, doctor habilitat în studiul artelor, laureat al Premiului...

MOLDOX 2017, festivalul la care trebuie să mergi în acest weekend

MOLDOX 2017, festivalul la care trebuie să mergi în acest weekend

A fost lansată cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială...

La Chișinău va fi inaugurat Festivalul Ethno Jazz 2017

 La Chișinău va fi inaugurat Festivalul Ethno Jazz 2017

Artişti din 14 ţări vor participa la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Ethno Jazz 2017, care se va desfăşura...

O expoziţie dedicată Orheiului Vechi a fost inaugurară la Muzeul Naţional de Istorie

O expoziţie dedicată Orheiului Vechi a fost inaugurară la Muzeul Naţional de Istorie

O expoziție sub genericul „Milenii de civilizație la Orheiul Vechi. 70 de ani de cercetări arheologice” a...

Opt membri ai Filialei Bălţi a UAP şi-au expus lucrările în capitală

Opt membri ai Filialei Bălţi a UAP şi-au expus lucrările în capitală

Opt membri ai Filialei Bălţi a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova au vernisat astăzi la Centrul Expoziţional...

Pociumban, despre tineret și artiștii moldoveni

Pociumban, despre tineret și artiștii moldoveni

Tinerii din Republica Moldova nu sunt niște ignoranți, ci, din potrivă, sunt foarte interesați de artă, muzică...


Comenteaza:


Campurile marcate cu * sunt obligatorii

Nu sunt comentarii.

Horoscop

- 27 septembrie

[...]

CLICK AICI PENTRU HOROSCOPUL DETALIAT

Meteo

Astazi: -4 °C

Joi -8/ -9°C Vineri -13/ -10°C Simbata -7/ -2°C Duminica -2/ -2°C Luni -1/ -1°C

Prognoza meteo oferita de yr.no

Curs Valutar

Convertor

STIRI EXTERNE

În final, Ucraina și-a bătut joc de România și Ungaria   În final, Ucraina și-a bătut joc de România și Ungaria

Nici reacția radicală a Budapestei, nici toleranța Bucureștiului nu l-au putut determina p...

În metroul de la Londra a avut loc o explozie, pasagerii sunt evacuați  În metroul de la Londra a avut loc o explozie, pasagerii sunt evacuați

Potrivit surselor locale, puterea exploziei a fost mică, însă oricum a determinat forțele...

 Referendum în Kurdistanul irakian: Erdogan avertizează împotriva riscului unui Referendum în Kurdistanul irakian: Erdogan avertizează împotriva riscului unui "război etnic"

"Dacă (liderul kurd irakian Masoud) Barzani și guvernul regional din Kurdistan nu vor reveni...

 Prețul petrolului a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani Prețul petrolului a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani

La bursa New York Mercantile Exchange (Nymex), cotația barilului de petrol light sweet crude...

Atac armat lângă Ierusalim: Trei israelieni, uciși de un arab   Atac armat lângă Ierusalim: Trei israelieni, uciși de un arab

În această dimineață, un palestinian a deschis focul asupra unui grup de israelieni î...

 Șeful Pentagonului afirmă că Washingtonul dorește rezolvarea crizei nord-coreene pe cale diplomatică Șeful Pentagonului afirmă că Washingtonul dorește rezolvarea crizei nord-coreene pe cale diplomatică

"Scopul nostru este să rezolvăm această criză pe cale diplomatică", a declarat șeful...

Created by CreativSoft